Categories
Hispanic literature Indigenous literature

Itzqueye (Otomí)

Itzqueye, un cuento de Juan de Dios Maya Avila

Itzqueye

Juan de Dios Maya Avila

Bi ot’i ar mpöhñä Silvia Luna/Traducido al otomí por Silvia Luna

Nˈate am rˈe̠ta njeya nepu̠ yu̠ ntuhni ne yu̠ fo̠hmi nhini, ˈyo ha nenhuähi, tˈo̠ho̠, lo hnini. Nˈate am rˈe̠ta njeya hamu̠ Surlan Spinoza bi be nikjä, bi hyoti mäjkä ne bi  hyoki ar tˈekˈei ha yu̠ jäi ge hinmi pödi ge mi ne ndu̠ pumni a bi thohu̠ ha mˈeto pege mi u̠ˈtho. Naˈte am rˈe̠ta njeya page mi muntsˈu̠ ar mbi mui ar töngu ar mbo̠ho̠ di ge ar ndähnini mde mbi domi ha tuhni ne kji. 

Maske mi ha tuhni, Surlan bi tähä ˈna nthebe yu̠ kuadro ne nkˈoi. Nuˈpu̠ yu̠ koleksion, muhñu̠, mbi ehu ar bˈefi yu̠ jäi José de Ibarra y Bartasar de Echave Ibía; mˈra nkˈoi ar Jeronimo Cosida, me Aragon ha mbonjeya XVI ne ˈnar hnute ar Gregorio Vasquez Arce y Ceballos -ˈnaño ha ar ge tsätho ga handhu ha Bogotá-, di ge ar honse di ehu nrˈa kˈoi.  Nehe, maske mbi ueke ko ar ñoui, Spinoza mi ñetsi yoho au nkˈoi a Salurrué: ˈnase ar bˈohñesu ne räse ar nkˈoi mi pöhu di ge ar “Nsa Uraco de la Selva”.

Mi njapu̠, bi sehe ar pa hamu̠ yu̠ ñoui u̠ jäi ne du̠ bˈäti bi hiehu ur nzafi ar mäte ar mbo̠ho̠ bi manda. ha ndähnini, bi tsohu ˈnar hingiho hogämui. Xangu yu̠ jäi, nehe u̠ bi kuihu, bi penhu har nguhu nsi mi tuhu kue̠.  Surlan Spinoza, ar mi ge ar ndähnini bi teni ar ñuse konge u̠ hmgi mi njapu̠, bi tsudi bi uñhu ˈnar laxo huähi ha ñu bi mui getˈbu̠ haar tˈai nzafi Schitoto. ˈNa  ndä ngu tsor cha̠la. Ha ya̠ okˈi ne ha yu̠ ntˈotizaa mi tsoto ndu̠ handhu bu kˈotsˈhu̠ ar töngu pipil; ha mde ar bäxkaˈhöi mi mui mnde, mbir hu ar “hmestsi” de ar ndä ngu, mbi jütsˈi ˈnar  zaˈa Ceba di ge kˈu̠tˈa  nthebe njeya, hamu̠ yu̠ me̠tˈo jäi mi ˈbuhu̠ bi uñhu̠ mui  bätsi pa ar Itzqueye, mˈna kˈeña mi tu xini, mi ˈbui mˈeto Nzonte kji. Ar jäi pipil ge mi fötsi a Spinoza hamu̠ bi duxu̠ yu̠ nkˈoi, hamu̠ bi handi ar za Ceiba ñetsitho mi ˈbai , bi ˈnamˈna bi nu desde ar yˈu̠ asta ar hetsi ne bi mö ar mˈeto thuhu: Itzqueye. Ar nxodi ño̠ho̠ Spinoza nu a te bi mö ta mi hñötho bi tsa ta mi mödi. 

Ha mde njeya, Surlan ya mi ˈbui zö ha ar ngu. Ar presdente ar ndähnini ne ar foxte nzöi bi ñäti ge ndu̠ rˈayˈo ar museo ham bispra, namhñötho bi nuhu xamhyoni  ar koleksion. Mˈra jäi ha nijkä bi ntsihñöhu hami ndui. ˈNa mundu u̠r nkˈoi mi mohñhu bi behu hamra nikja.  Xu kjuani ge hingi bi me ar tuhnihu. Bˈëfa bi moñhu: xa  ˈnamˈna gu uñhu ˈna laxo ˈnamˈguna yu̠ jai mxo̠tse page du̠ hiehu,  ndu̠ pöhö. Nehe, ge yu̠ jäi ge hinˈmi hamdhu̠ ar museo. U̠ ˈna tu̠ki jäi mi nxodi ua mi pödi ge mi etsihu mi getˈhu ne bi petˈi ˈyehu ar bi kotˈi ne bi tuñhu u̠r huähi ne u̠r ngu yu̠ nikjä.  Hime mi emehu ge ndu kja ˈnam hogä pa ngumu page ndu o̠thu mbaxkjua di ge ar pa ndu kohi har mfenihu. Ar bödi Spinoza ndu tso ndu tsaya ˈna luki.   

Hamu̠ ya bi nxui, hamge mi ha wui mi mpothi, ar zono mi ñuti asta mbo xinjante ne ar lo tsibi bi kui ar mexui ge mi ˈbuipu̠ ha ndu̠zaa, har ñönidehe ha motˈdehe, ha mbotˈöhö, ha mi eheh ar mäfi  ar ˈye ta mi nthohni. 

Nepu̠ ar huetsˈi ar zönö bi hueti ne bi ndui bi ndäˈye. Ar jäi Pipil bi handhu̠ ndu wuoi. Nahe pa geˈu̠ ya mbur nde. Hamu̠ ya ndu̠ hiatsi ar däˈye bi so̠he kor nzedi ha Suchitoto. Ar ñu bi hñe ge mi  ëtˈi konge u̠i ye, kosa, lo tsˈüdi, ne bege ˈna lo bätsi. Ar ndähi bi tuntsi u̠ poste, bi ötse ar komi yu̠ ngu. 

Surlan bi mi födi ha okˈi ar ngu: yoho u̠r mefi mi nehu ndu̠ kjuki a dehe ge bi  ndui ndu ñuti ha nthi ar ngu. Getbu mi ˈbui bi od̠e mi mafi ˈna böjä  nzedi bi thogi, ko ar ma zuˈue, ˈnandi mui ar ngu. Bege ˈnar jäi mi ˈbuipu mbi du. ¿Hanha hinme ndu mahu?, bi beni Surlan. Mi handtho ha nthi ar ngu. Bi komˈi u̠r ngu, bi yaki ar ne, bi ntheui  bi o̠de bi nkjoxni xahño ge bi nzüni ngu ar mäfi ar ndä zuˈue ar tecuán. Bi thüni ar xito page nda handi xahño ä te mi beno ne hö, ge mi ˈbuipu, mi njuexhni ñänitho Itzqueye. Ar ˈye mi nhuoni hin xahño mxetse ar ngu habu mi kuatˈhu yu̠ nkˈoi mi temhu pa ndu xanhu. Ar ndähi bi düti ne ar zaa Ceiba, konge u̠r Kˈu̠ta nthebe mi petsi ne maske mi kja ñadu ge mi tsuni ge hinte ndu thogi, bi xöte ar ua ar za nr bi tso ha ngu. Xamho mi ˈyo pu ar böja mi fötsi yu̠ jäi mi hñoni, hö hinä mi njapu, Surlan Spinoza ndu du po ge u̠r ndoˈyo bi uaˈki. Bi thege ar koleksion. Yu̠ Cosida mi okˈi har ua ar zaˈa, ar tsi me Echave mi ëi dehe ngumu mi xa ar ndäzabi konge gida ne ar hñutsikjä ge mi e̠gi hñu hmi bi kohi ko ge otho ar ndoˈyo. Njapu bi thogi konge mˈra nkˈoi; xige bi konhi ˈna ya  nkˈoi pege ndu bentho nda mpehu xahño page nda hño. 

Pege bˈëfa mi moñhu ge ar Koleksion bi bˈëdi “ngu mxege”: hinme mi beñhu bi pongi yoho lo nkˈoi ar Sularrué1, “Ar bˈo Hñesu” ne “Nsa Uraco”, bi kohi mñä ar mhyoni za ha mi nkˈoi, tsor zotho. 

[1]Salarrué (Salvador Salazar Arrué), 1899-1975, Bi otˈi  El Cristo Negro.


Juan de Dios Maya Avila

Juan de Dios Maya Avila (Tepotzotlán, 1980) Egresado de la Universidad Autónoma Metropolitana. Ha colaborado en diversas revistas, diarios y antologías literarias nacionales e internacionales. Miembro del consejo editorial de la revista El Burak, también formó parte de la redacción del suplemento de libros Hoja por Hoja. Becario de la Fundación para las Letras Mexicanas en los periodos 2006-2007 y 2007-2008. Ganó el Concurso Internacional de Cuento, Mito y Leyenda Andrés Henestrosa 2012 con la obra La venganza de los aztecas (mitos y profecías) misma que publicó la Secretaría de Cultura de Oaxaca y que en 2018 fuera traducida parcialmente por la Texas A&M International University. Becario del Fondo para la Cultura y las Artes en el periodo 2015-2016. En 2018 la editorial Resistencia le publicó el libro de cuentos eróticos Soboma y Gonorra. Publicó la antología Érase un dios jorobado (Ediciones Periféricas, 2019). A finales del 2019 ganó el Concurso Latinoamericano de Cuento Edmundo Valadés con el cuento “Díptico disléxico”. En 2020 publica el libro de crónicas El Jorobado de Tepotzotlán (Literatelia, 2020). Es titular de la columna Canaimera en la revista guatemalteca El Camaléon.